Poveștile nu stau locului
Note de la refacerea sotroncupovesti.ro.
Am refăcut blogul Șotron cu Povești. Articolele au devenit făpturi pe care le tragi, le arunci și le deschizi, cu sunet și microinteracțiuni, pe un front end separat legat de același WordPress.
De ce l-am refăcut
Șotron cu Povești e scris de Anna Mária, o învățătoare care a petrecut peste treisprezece ani printre copii și cărți. Prima versiune a blogului a pornit de la un brief scurt: cărțile să fie cel mai zgomotos lucru de pe pagină. Era însă o temă de WordPress, legată de motorul de teme și de limitele lui.
Pentru versiunea nouă am vrut un blog care se mișcă. Copiii pentru care sunt alese cărțile nu stau locului, așa că nici pagina n-ar trebui să stea.
Articole care nu stau locului
Pe prima pagină, titlul „Poveștile nu stau locului” e luat la propriu. Fiecare articol e o făptură: un triunghi, un hexagon, un oval cu ochi. Le poți trage, arunca sau scutura, iar un clic pe una îți deschide articolul.
Pe pagina cu toate poveștile, cele 45 de articole stau grămadă pe aceeași tablă. Culoarea arată categoria: verde închis pentru oameni mari, verde deschis pentru liste tematice, portocaliu pentru ateliere și maro pentru cărți. Mărimea arată cât ai de citit. Un părinte vede dintr-o privire unde sunt atelierele și care articole se citesc repede.

Sunet și detalii mici
Tabla cu făpturi are și efecte sonore, cu un buton de oprit sunetul la vedere. Restul site-ului e lucrat cu aceeași grijă pentru detalii. Fiecare articol își poartă făptura în antet, iar o variantă mică rămâne în colțul ecranului cât citești. Cuprinsul stă lângă text pe calculator și se strânge într-un buton pe telefon.
Toate astea sunt adăugate cu măsură. Pagina rămâne ușoară, iar textul are tot spațiul de care are nevoie ca să fie citit liniștit.

Fiecare articol e o făptură pe care o poți trage, arunca sau deschide.
Același WordPress, alt front end
Cel mai mult s-a schimbat partea pe care cititorii n-o văd. Front end-ul rulează acum separat, în Next.js, și nu mai depinde de motorul de teme al WordPress. Așa am putut construi interacțiunile fără să ne lovim de limitele unei teme.
Autoarea scrie în continuare în WordPress-ul pe care îl știe deja. Pentru ea, felul în care publică a rămas același, chiar dacă tot ce văd cititorii e nou.
Ce a rămas la fel
Blogul tot n-are reclame, iar newsletterul săptămânal adună în continuare ce s-a mai citit și ce s-a mai scris. Conținutul e împărțit în aceleași patru categorii, pentru oameni mari, liste tematice, ateliere și cărți, doar că acum fiecare are o culoare și o formă pe care le recunoști de departe.



